Broșura de față, editată de Editura Serafica, reprezintă o mărturie impresionantă despre viața și miracolele săvârșite de Sfântul Padre Pio da Pietrelcina, acest demn urmaș al Sfântului Francisc. Padre Pio a fost primul preot care a purtat, întipărite în trup, însemnele stigmatizării, iar întreaga sa viață este, practic, o mărturie a minunilor săvârșite de Dumnezeu, prin intermediul supușilor săi credincioși. Padre Pio s-a născut la 25 mai 1887 la Pietrelcina, în Arhidieceza de Benevento, fiu al lui Grazio Forgione şi al Mariei Giuseppa De Nunzio. A fost botezat în ziua următoare şi i s-a dat numele Francesco.

La 6 ianuarie 1903, la vârsta de 16 ani, a intrat în noviciatul călugărilor capucini din Morcone, unde la 22 ianuarie a îmbrăcat haina de franciscan şi a luat numele de Fratele Pio. La sfârşitul anului de noviciat a depus voturile simple, şi la 27 ianuarie 1907 a făcut profesiunea solemnă

Această apariție editorială, dincolo de valoarea educațională, științifică și istorică, poate reprezenta un „vade mecum” atât pentru specialiști în domeniul cercetării, dar și pentru toți cei interesați de aspectele istorice ale prezenței Provinciei Franciscane „Sfântul Iosif” în Moldova. Având ca justificare spirituală îndemnul din Scrisoarea către evrei – Amintiți-vă de conducătorii voștri care v-au vorbit despre cuvântul lui Dumnezeu și, considerând împlinirea vieții lor, imitați credința lor! (Evr 13,7) – paginile de față reprezintă și o datorie morală care întregește o perioadă jubiliară, având în vedere că în 2023 s-au împlinit 125 de ani de la inaugurarea Seminarului din Hălăucești – prima structură formativă a Provinciei Fraților Minori Conventuali, și 100 de ani de la primul noviciat de la Săbăoani, iar în 2024 s-au aniversat 100 de ani de la deschiderea Seminarului Filozofico-Teologic „Sfântul Bonaventura” din Luizi-Călugăra.

Volumul este împărțit în trei capitole distincte, toate unite de un „fir roșu” continuu de-a lungul istoriei, anume fidelitatea în credință a fraților franciscani și educarea poporului în această credință.

La editura Serafica a văzut lumina tiparului, un nou volum de povești pentru copii semnat Gina Agapie - „Ochelari de văzut minuni. Povești pentru Sara”. Cunoscută cititorilor mari și mici din volume anterioare precum „Heruvimi cu chipuri de copii. Povești pentru Sara”, „Lada mea de zestre. Mearat Hehalav”, „Hamor și Atona. Măgărușii lui Dumnezeu” sau „Zotia. Povestiri cu rom”.

În acest volum autoarea invită părinții și copiii să redescopere Facerea lumii într-o manieră inedită. Este vorba de șase povestiri care au ca motto versetele din Cartea Genezei corespunzătoare fiecărei zile în care Dumnezeu a creat lumea, fiecare poveste descriind însă, cîte o întâmplare diferită care, aparent, nu are legătură cu cea anterioară. 

Sunt foarte multe cărţi scrise despre sf. Fecioară Maria, însă acum se va putea citi şi ceva despre viaţa, sfântă şi plină de faptele lui Dumnezeu, a aceleia care a născut-o pe sf. Fecioară, sf. Ana.

Dar nu numai atât, căci vor fi prezentate şi câteva aspecte din viaţa soţului ei - sf. Ioachim - şi viaţa dinainte de naştere a sfintei Ana.

Este o lectură uşoară şi recomandată pentru meditare, căci conţine şi sfaturi pe care le poate aplica oricare dintre noi la viaţa proprie.

Rolul acestei broșuri esye acela de a explica valoarea Rozariului, propunând, pur și simplu, atașarea de el și popularizarea mesajelor transmise de Isus și Maria, prin profeții zilelor noastre.

Chiar dacă ar trebui să te lupți pe toată durata Rozariului împotriva gândurilor de tot felul, continuă să îl reciți; va fi o luptă dură, dar foarte binefăcătoare pentru suflet. Trebuie să te rogi Rozariul cu credință, amintindu-ți de cuvintele lui Isus:

 „Tot ceea ce veți cere în rugăciune, credeți că ați primit deja, și vi se va da.”

(Mc 11,24)

Apariția acestui volum – care poate fi considerat un eveniment, atât din punct de vedere literar cât și istoric –, completează și încheie colecția „Izvoare franciscane” apărută la editura noastră, o serie de șase volume care reunește cele mai importante mărturii, documente și scrieri referitoare la viața Sfântului Francisc și la franciscanism.

Deși ar putea să pară intimidantă prin complexitatea structurii și cantitatea de informații furnizate, „Pomul Vieții răstignite a lui Isus Cristos” propune cititorilor, atât celor avizați, dar și celor mai puțin familiarizați cu scrierile franciscane, o lectură plăcută și relevantă despre un subiect pe care, astăzi, criticii de specialitate și nu numai l-ar încadra în categoria „must read”.

Această nouă carte semnată Gina Agapie propune cititorilor o viziune inedită și provocatoare asupra evoluției relațiilor conjugale și extraconjugale raportate la dragostea divină și poruncile lui Dumnezeu, de la crearea lumii și până în prezent.

De fapt, această apariție editorială în întregul ei poate fi considerată o alegorie a infidelității creației față de Creatorul său. Folosindu-se de texte mai puțin cunoscute din Vechiul Testament, Talmud, tradiția iudaică și scrieri apocrife, Gina Agapie recompune, pas cu pas și trecând prin filtrul propriilor meditații, celula complexă și fundamentală a societății – familia – și pericolele care au însoțit-o încă de la izgonirea primilor oameni din Paradis. Fără intenții moralizatoare sau justificatoare, autoarea aduce în prim plan situații complexe chiar și pentru societatea de azi (relațiile conjugale în timpul căsătoriei, relațiile extraconjugale, rolul și locul femeii în societate, concubinajul) și modul în care oamenii din cele mai vechi timpuri le-au reglementat în conformitate sau nu cu poruncile lui Dumnezeu, dar și consecințele dezastruoase pe care le-a suportat omenirea prin nerespectarea legilor divine. 

Această apariție editorială reprezintă prima traducere în limba română a vieții Mariei Teresa Casini, relatată de însăși această fericită, sub forma unui jurnal, fericită care este fondatoarea Surorilor Oblate ale Preasfintei Inimi a lui Isus.

Pentru cititori, cartea reprezintă o invitație și o incursiune inedită în spiritualitatea și viața de zi cu zi a unui om care se luptă cu sine însuși în drumul său spre descoperirea vocației și unirea voinței sale cu voința lui Dumnezeu, totul pentru a repara Preasfânta Inimă a lui Isus, străpunsă de păcatele oamenilor. Această autobiografie, scrisă la cererea lui don Giuseppe Perroni – unul dintre directorii spirituali ai maicii Casini, aduce aminte de „Castelul interior” al Sfintei Tereza din Avila, dar și de „Lupta spirituală” a Sfântului Benedict de Nursia; spiritualitatea fericitei Maria Tereza Casini propune un itinerar în două etape: de la descoperirea vocației până la starea de victimă și pregătirea ei pentru jertfă; și de la jertfă la distrugerea propriului sine pentru a se uni cu voința lui Dumnezeu și a consola Preasfânta Inimă a lui Isus, rănită în mod special de păcatele preoților.

Fondatoare a Surorilor Oblate ale Preasfintei Inimi a lui Isus, Maria Teresa Casini s-a născut în 1864 și a murit în 1937, fiind beatificată, prin decretul papei Francisc, în 2015. Așa cum ea însăși scrie în autobiografie, întreaga sa viață și-a oferit-o încă de mică și cu o sănătate fragilă, ca oblație (jertfă, ofrandă) pentru renașterea sfințeniei clerului diecezan între cele două Concilii ale Vaticanului.

La editura Serafica a văzut lumina tiparului „Răposații noștri. Casa tuturor”, autor pr. Giuseppe Tomaselli, traducere de pr. Adrian Măgdici, OFMConv. Această apariție editorială poate fi considerată una de excepție, atât prin prisma autorului, cât și a traducerii propuse spre lectură.

Don Giuseppe Tomaselli (1902-1989) a fost unul din cei mai cunoscuți și iubiți preoți ai salezienilor sfântului Ioan Bosco; confesor prin excelență, exorcist și apostol neobosit al promovării publicațiilor catolice, don Giuseppe s-a remarcat prin harul său de a alina sufletele în pragul morții și de a consola pe cei care au pierdut pe cineva drag. Apărută pentru prima dată în 1953, „Răposații noștri. Casa tuturor”, este una din cele mai cunoscute și mai tulburătoare opere ale sale, tradusă acum, pentru prima oară în limba română.

Cred că nu există persoană care să nu aibă amintiri, în afara cazurilor patologice în care acestea s-au șters. Aproape tot timpul, omul se simte invadat de ele, cu forță sau cu persuasiune, revendicându-și locul în cutiuța memoriei. Ori la încheietura sufletului cu inima. Se strecoară nevăzute și neauzite precum aerul, cotropind mintea și sufletul. Unii le alungă necurmat, mai înainte ca ele să se instaleze. Dar cei mai mulți se lasă pradă lor, pentru că ele fac parte din viață. Sunt ale noastre, nu le putem la nesfârșit ignora. Așa că e mai bine să te împrietenești cu propriile amintiri, îmbogățite cu cele ale altora, care de obicei rotunjesc viața. Și ce s-ar face omul fără amintiri? Chiar dacă unele sunt destul de șterse, de estompate. Nici măcar nu ar ști de unde vine și încotro se îndreaptă. Ar fi stingher și singur. Amintirile sunt însoțitori credincioși mergând uneori înainte, alteori, pe urmele omului. Și mai sunt și reazemul nostru, umerii pe care se sprijină istoria, care suntem noi. Nici Părintele Iosif Agiurgioaei nu face excepție. De aceea, a hotărât să le aștearnă pe hârtie, pentru a rămâne definitiv pe panoplia inimii. Amintirile au avantajul că revin, de câte ori simțim nevoia să retrăim trecutul. Dar putem avea amintiri din viitor sau pentru viitor?

Cezarina Adamescu

Pentru cititorii obișnuiți cu universul liric al Ginei Agapie, acest nou volum de poezii poate reprezenta o surpriză. Dacă în precedentele cărți publicate, poeziile sale erau încărcate de o anumită tensiune existențială, de o căutare febrilă similară cu rătăcirea poporului ales în pustiu, „Dimineața ființei. 44 de poezii” reprezintă spațiul și timpul interior al limpezirii, al clarității. Omul Gina Agapie, un bob de nisip învăluit în sacrul existenței ca într-o scoică, a fost, în sfârșit, irizat de lumina aurorei – inspirația divină – și și-a atins destinul natural pentru care a fost creat – acela de perlă prețioasă. 

Acest al doilea volum din proiectul „Îndreptar de atitudini”, care îl are ca autor pe pr. Iacob Stolnicu, reprezintă încă un pas pe drumul înțelegerii Cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră și în societate, drum pe care autorul ne invită să îl parcurgem împreună într-un schimb inedit de roluri, asumându-ne când calitatea de învățăcei, când cea de trăitori experimentați.

La editura Serafica a văzut lumina tiparului volumul Meditații biblice duminicale și festive. Anul C, „Ne ardea inima când ne explica Scripturile”, autor pr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

Anul C fiind dedicat, conform normelor bisericești, sfântului evanghelist Luca, pr. Mihai Afrențoae justifică acest demers editorial – care pentru cititorii de rând ar putea părea intimidant și academic -, prin chiar subtitlul volumului, anticipând dorința celui care citește sau care studiază Biblia, de a avea o cheie de lectură sau de o voce cu autoritate care să-l ghideze în drumul interior pe care îl presupune orice lectură a Sfintei Scripturi, astfel ca la sfârșitul lecturii, cititorii să exclame ca cei doi ucenici în drum spre Emaus, cărora li s-au deschis ochii, după cum scrie evanghelistul Luca. „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?”.

Paginile de față reunesc cele mai importante și mai cunoscute devoțiuni în cinstea Sfântului Anton, putând fi considerată un adevărat vademecum atât de invocare, cât și de mulțumire pentru harurile primite prin mijlocirea sfântului padovan.

Broșura de față cuprinde cele mai importante devoțiuni către Pruncul Isus de la Praga: Novenă la Pruncul Isus de la Praga, Triduum pentru a cere un har, Coronița Pruncului Isus de la Praga, și rugăciuni diverse cum ar fi rugăciuni pentru cauze disperate, rugăciunea studentului, rugăciunea copilului, a bolnavului sau pentru ungerea cu uleiul din candela Pruncului Isus de la Praga.

Colecţia „Don Novello Pederzini”, tipărită la editura Serafica, este o colecţie de volume reeditate din cele mai cunoscute lucrări ale acestui autor. Scrise pe înțelesul tuturor, volumele din colecţie abordează teme din cele mai diverse, ca suferința, rugăciunea, iubirea aproapelui sau iertarea. Până acum, în colecție au apărut volumele: „A face ordine. Reflecții și propuneri pentru un stil de viață mai sănătos, mai uman mai creștin”; „Sacramentul iertării”; „Rămâi cu mine. Privilegiul rugăciunii”; „Suferă cu înțelepciune, suferă mai puțin...”; „Iubește mai mult, iubește mai bine...”, „Mulțumesc”.

Don Novello Pederzini (1923-2018) a fost un preot extrem de apreciat în Italia și nu numai, pentru activitatea pastorală și publicistică. Doctor în teologie și drept canonic, a publicat zeci de lucrări și volume, traduse în mai multe limbi, fiind, în același timp, și una din vocile cele mai cunoscute de la Radio Maria.

Colecția „Don Novello Pederzini”, tipărită la editura Serafica, este o colecţie de volume reeditate din cele mai cunoscute lucrări ale acestui autor. Scrise pe înțelesul tuturor, volumele din colecţie abordează teme din cele mai diverse, ca suferința, rugăciunea, iubirea aproapelui sau iertarea. Până acum, în colecție au apărut volumele: „A face ordine. Reflecții și propuneri pentru un stil de viață mai sănătos, mai uman mai creștin”; „Sacramentul iertării”; „Rămâi cu mine. Privilegiul rugăciunii”; „Suferă cu înțelepciune, suferă mai puțin...”; „Iubește mai mult, iubește mai bine...”; „A te căsători este frumos”.

Don Novello Pederzini (1923-2018) a fost un preot extrem de apreciat în Italia și nu numai, pentru activitatea pastorală și publicistică. Doctor în teologie și drept canonic, a publicat zeci de lucrări și volume, traduse în mai multe limbi, fiind, în același timp, și una din vocile cele mai cunoscute de la Radio Maria.

La editura Serafica a văzut lumina tiparului o capodoperă a literaturii creștine - „Cum să ne deprindem a-l iubi pe Isus Cristos”, autor sfântul Alfons Maria de Liguori, traducere pr. Adrian Măgdici, OFMConv.

Această nouă apariție editorială semnată de părintele Iacob Stolnicu reprezintă un nou demers de a aduce cuvintele Sfintei Scripturi de la amvonul bisericesc în inimile creștinilor și Trupul euharistic al lui Cristos din tabernacol în sufletul credinciosului modern.

După „Trăsături pentru un caracter creștin” și „Dumnezeu pe urmele noastre sau noi pe urmele lui Dumnezeu?”, pr. Stolnicu revine cu un prim volum dintr-un proiect mai amplu care, în accepțiunea și definiția societății contemporane, are, în aparență, toate caracteristicile unui ghid de dezvoltare personală: „Îndreptar de atitudini”.

Cele 28 de meditații prezente în această primă parte sunt, de fapt, fragmente de viață care, golite de prezența Cuvântului lui Dumnezeu, nu sunt altceva decât un proces verbal de predare-primire a unui trup de carne, o fișă de diagnostic a unui pacient amestecată cu alte fișe de diagnostic pe care societatea îl tratează cu sedativele tehnologiei moderne și false panacee cu efect de scurtă durată. Mulți ar strâmba din nas, considerând că o carte tipărită, mai ales o carte în care se vorbește despre post, răstignire, de a căuta să faci binele chiar și când ție nu îți merge bine, o astfel de carte e un demers sortit eșecului din start, din moment ce liturghiile se transmit online, preoții fac podcasturi în care interpretează și reinterpretează Biblia. 

"Sfânta Liturghie. Cel mai sacru eveniment din lume" este o carte scrisă de un laic din Croaţia, Josip Lončar, care a realizat că, pentru a participa cât mai bine la Sfânta Liturghie, pentru a beneficia de harurile pe care Dumnezeu ni le dă, este importantă pregătirea pe care un credincios trebuie să o facă pentru celebrare. Nu este suficient să asistăm la Liturghie, ci trebuie să fim mereu conştienţi de ceea ce se săvârşeşte, de jertfa mântuitoare a lui Isus Cristos.

În anul începerii pontificatului său, 2013, Papa Francisc a oferit Bisericii enciclica Lumen fidei, ("Lumina credinţei"). Doi ani mai târziu, a apărut enciclica Laudato sì ("Lăudat să fii"). În Fratelli tutti, a treia enciclică, pontiful a vorbit despre fraternitate şi prietenie socială în contextul pandemiei din anul 2020.

Această a patra enciclică este considerată de unii testamentul spiritual al Papei Francisc. Pe parcursul a 220 de numere, Sfântul Părinte vrea să îndrepte ochii fiecărui credincios spre locul central al iubirii divino-umane nemăsurate a lui Dumnezeu faţă de oameni: Inima lui Isus. Titlul Dilexit nos se inspiră dintr-un verset pe care îl găsim în Scrisoarea Sfântului Paul către Romani: "Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit" (Rom 8,37), cuvintele "ne-a iubit" dând astfel titlul latin al acestui document papal.

Așa cum ar părea la prima vedere, reîntoarcerea la valorile familiei ar însemna renunțarea la imaginea familiei actuale în favoarea modelului tradițional, însă scopul nostru este de a ne întoarce la valorile care nu țin de un timp sau de un context anume.

Întrebarea de la care pornim este următoarea: cum am putea să ne facem o imagine clară despre familia creștină de astăzi?

Prezenta versiune (2024), realizată prin confruntarea cu editio typica italiană din 2022, este a cincea ediție în limba română și apare în condiții grafice deosebite. Hârtia biblică de la interior, coperta cartonată, supracoperta și ilustrațiile color subliniază valoarea învățăturii pe care o cuprind, făcând din această ediție un excelent cadou pentru ocazii speciale.

„Catehismul Bisericii Catolice este rodul unei colaborări foarte largi, care s-a maturizat în șase ani de muncă intensă, într-un spirit atent de deschidere și cu râvnă aprinsă. În 1986 [Papa Ioan Paul al II-lea] a încredințat unei comisii de doisprezece cardinali și episcopi, prezidată de Cardinalul Joseph Ratzinger, sarcina de a pregăti un proiect pentru catehism […]. Un comitet de redactare, format din șapte episcopi diecezani experți în teologie și cateheză, a asistat comisia în lucrări.

După Parabolele milostivirii (2015), pe care le-am tratat în vederea Jubileului extraordinar al milostivirii, cele despre rugăciune continuă pe aceeaşi linie în anul dedicat Rugăciunii, aşa cum a cerut Papa Francisc. Perspectiva asupra învăţării rugăciunii prin parabole vine de la evanghelistul Luca, care este deosebit de sensibil la ambele trăsături ale lui Isus. El este cel mai mare profesor de parabole, deşi este necesar să distingem sursa originală a parabolelor de versiunea lor finală. Prima se datorează predicării istorice a lui Isus, iar cea de-a doua, intervenţiilor primelor comunităţi creştine şi redactărilor finale ale fiecărui evanghelist. Cu toate acestea, după cum bine a intuit Joachim Jeremias, cei care aprofundează parabolele lui Isus se află pe o bază istorică solidă.

Sunetul cornului străbătea străzile oraşelor şi satelor, iar ecoul său răsuna prin ţară: era semnul celui de-al cincizecilea an în care „se vestea eliberarea ţării pentru toţi locuitorii ei”. Astfel, în cartea preoţilor din vechiul Israel, Leviticul (c. 25), era marcat anul jubiliar, numit chiar după acest corn, jobel în ebraică. Chiar şi în creştinism, sub diferite forme şi în diferite momente, au avut loc evenimente similare, iar acum ne apropiem şi noi de Jubileul din 2025. Pentru Israelul biblic era o perioadă în care locuitorii şi pământul se odihneau, evitând orice activitate agricolă, hrănindu-se cu darurile spontane ale naturii. Odihna pe care o trăim acum odată cu Anul Sfânt are o altă dimensiune: este un timp intens şi dens din punct de vedere spiritual. Compus din două acte fundamentale.

Primul este cel al rugăciunii şi al meditaţiei. Marele gânditor şi credincios francez din secolul al XVII-lea, Blaise Pascal, admonesta:

Filosofii antici spuneau: „Întoarce-te în tine însuţi! Acolo îţi vei găsi liniştea”. Dar acest lucru nu este adevărat. Alţii spun: „Ieşi afară! Caută-ţi fericirea distrându-te!”. Dar acest lucru nu este adevărat. Fericirea nu este nici în afara noastră, nici în interiorul nostru. Ea este în Dumnezeu şi astfel va fi în afara şi în interiorul nostru (Cugetări, n. 391).

Acesta este primul volum din seria de 8 care vor apărea în seria „Note despre rugăciune”, ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc.

Redăm în continuare Prefața Pontifului: Rugăciunea este suflul credinţei, este expresia sa cea mai proprie. Ca un strigăt tăcut care iese din inima celor care cred şi se încredinţează lui Dumnezeu. Nu este uşor să găsim cuvinte pentru a exprima această taină. Cât de multe definiţii ale rugăciunii putem culege de la sfinţii şi maeştrii spiritualităţii, precum şi din reflecţiile teologilor! Totuşi, ea se lasă întotdeauna descrisă numai în simplitatea celor care o trăiesc. Domnul, pe de altă parte, ne-a avertizat că, atunci când ne rugăm, nu trebuie să risipim cuvintele, amăgindu-ne că vom fi auziţi. El ne-a învăţat mai degrabă să preferăm tăcerea şi să ne încredinţăm Tatălui, care ştie de ce avem nevoie chiar înainte să i-o cerem (cf. Mt 6,7-8).

Jubileul ordinar din 2025 bate la uşă. Cum ne putem pregăti pentru acest eveniment atât de important pentru viaţa Bisericii dacă nu prin rugăciune? Anul 2023 a fost rezervat pentru redescoperirea învăţăturilor conciliare, cuprinse mai ales în cele patru Constituţii ale Conciliului al II-lea din Vatican. Este un mod de a păstra vie recomandarea pe care Părinţii reuniţi în Conciliu au dorit să o pună în mâinile noastre, astfel încât, prin punerea ei în aplicare, Biserica să îşi întinerească faţa şi să proclame frumuseţea credinţei bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru într-un limbaj adecvat.

Odată cu apropierea Jubileului din 2025, Papa Francisc doreşte ca acest an 2024 să fie dedicat rugăciunii, invitând toată Biserica la un timp de mare angajare, ca pregătire a Deschiderii Porţii Sfinte.

Celebrarea unui An Sfânt, care îşi are originea cea mai îndepărtată în tradiţia ebraică a jubileului (yobel), ca timp de iertare şi reconciliere, reprezintă, începând de la 1300, o ocazie specială pentru a medita asupra marelui dar al milostivirii divine care ne aşteaptă mereu şi asupra importanţei convertirii interioare, necesară pentru a putea trăi darurile spirituale oferite pelerinilor în timpul Anului Sfânt, făcând nouă legătura care îi uneşte pe botezaţi, ca fraţi şi surori în Cristos, cu întreaga omenire întrucât este iubită de Dumnezeu.

Jubileul va implica nu numai oraşul Roma, ci se va extinde ca o vestire a milostivirii lui Dumnezeu pentru întreaga lume, devenind, în acest mod, o mare ocazie de evanghelizare. Fiind creştini, suntem invitaţi să dăm mărturie în rolul de autentici „Pelerini ai speranţei” care merg spre Domnul ce deschide braţele iertării sale, braţe milostive întinse şi spre fraţi, care încă aşteaptă să li se ducă vestea evangheliei.

În ultimii ani a crescut interesul multor oameni față de persoana lui Isus, dar și numărul întrebărilor cu privire la el: „A existat cu adevărat?”, „Ce se știe despre viața lui?”, „A fost el fondatorul creștinismului?” și multe altele. Cu ocazia Sinodului despre Cuvântul lui Dumnezeu, care s-a desfășurat la Roma, vorbind despre importanța cunoașterii istoriei Sfintei Scripturi, Papa Benedict al XVI-lea spunea, la 14 octombrie 2008: „Faptul istoric este o dimensiune constitutivă a credinței. Istoria mântuirii nu este o mitologie, ci o adevărată istorie, și din acest motiv ea trebuie studiată cu metodele cercetării istorice serioase”.

Istoricul francez, Jean-Christian Petitfils, în studiul său Viața lui Isus, publicat de curând la Editura Sapientia, dorește să ofere un răspuns tuturor celor interesați să afle mai multe aspecte cu privire la viața lui Isus Cristos. Ca surse documentare, pe lângă cele patru Evanghelii canonice, autorul face referință și la câteva evanghelii numite apocrife, care nu fac parte din canonul Sfintei Scripturi, precum și la fragmente rare din unele scrieri non-creștine (precum cele ale lui Iosif Flaviu, un istoric evreu din secolul I).

Plecând de la textul sacru, autorul ne prezintă activitatea și opera mântuitoare a lui Cristos dintr-o perspectivă istorică, făcând adesea referire la ultimele descoperiri de natură istorică și arheologică. Pe lângă aceste dovezi istorice, textul este însoțit de anumite comentarii și explicații care au ca scop facilitarea înțelegerii mesajului evanghelic.

Fiecare cititor poate găsi în acest volum imaginea unui om care, deşi a pierit în ochii duşmanilor săi atei, a biruit prin crucea lui Cristos. Noi îi cinstim curajul, tăria credinţei şi exemplul de a nu ceda în faţa răului, ci de a răspunde la rău prin iertare.

Cu toții suntem răniți și avem nevoie de har și de vindecare. Rănile noastre, oricât de adânci ar fi, nu trebuie să constituie un obstacol în calea trăirii unei vieți libere. Breuninger oferă cititorului un model care ne conduce pe tărâmul libertății și al plenitudinii.

Autorul ne atrage atenția că, adesea, suntem conștienți de propria robie datorată rănilor noastre, dar nu știm ce să facem ca să devenim liberi. De multe ori, chiar strădaniile noastre cele mai mari nu fac decât să înrăutățească situația. În ultimă istanță, doar prin harul și puterea lui Dumnezeu, libertatea și vindecarea pe care el ni le-a pregătit se manifestă în viața noastră.

Autorul ne conduce spre întâlnirea cu Isus, propunând un itinerar în șase pași pentru a ne ajuta să identificăm și să înlăturăm barierele din calea harului vindecător al lui Dumnezeu, făcând posibilă o convertire mai profundă.

În cele din urmă, scopul acestui model de vindecare este de a ne elibera pentru a ne dărui în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui.

Pr. Anton Bulai este frate franciscan, membru al Ordinului Fraților Minori Conventuali. Născut în septembrie 1965 la Valea-Mare, în Bacău, după absolvirea școlii generale în satul natal și a liceului în Bacău, a muncit din 1983 până în 1990 pe diferite șantiere de construcții în Bacău cu o întrerupere de 16 luni în timpul stagiului militar îndeplinit la Brăila 1986-1988. Decis a-l sluji pe Dumnezeu în aprilie 1990, după terminarea regimului comunist, va bate la poarta mănăstirii din Nisiporești, jud. Neamț. Sfânta Ascultare îl va duce la Noviciatul din Luizi Călugăra (Bacău) și, consecvent, va frecventa cursurile de filozofie și teologie la Institutul Teologic din Assisi (PG), unde între 1991-1998 va obține Licența și Masteratul în Teologie. A fost sfințit preot la 19 aprilie 1997 la Bazilica Patriarhală a Sf. Francisc din Assisi de către Card. Carlo FURNO. A activat din 03.10.1998 până în iulie 2022 la Biserica Sf Anton de Padova din Istanbul, iar în prezent slujește la Biserica Nașterea Preasfintei Fecioare Maria în Büyükdere, Istanbul, pe malurile Bosforului.

„Suntem căutători de Dumnezeu” este titlul cărţii scrise de pr. Daniel Bulai, paroh la Biserica Italiană din capitală şi responsabil cu Pastoraţia Tineretului în cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti. Autorul şi-a lansat de curând cartea la Biserica Italiană, în prezenţa multor tineri, cărora le-a dedicat de altfel lucrarea. „Am fost, sunt şi voi fi căutător de Dumnezeu! În realitate, toţi am fost, suntem şi vom fi căutători de Dumnezeu! Şi este bine, frumos şi fascinant să fie aşa!”, a declarat Pr. Daniel Bulai cu ocazia lansării cărţii.

Volumul cuprinde 24 de „popasuri”, marcate de tot atâtea povestioare cu tâlc, citim pe ARCB.ro. Povestioarele sunt presărate cu reproduceri ale frescelor din biserica „Preasfântul Mântuitor” (Italiană), ilustraţii care conferă un aspect grafic deosebit cărţii şi pun totodată în valoare frumuseţea artistică a bisericii italiene. De-a lungul itinerariului cărţii, cititorul „căutător de Dumnezeu” parcurge rând pe rând tema tăcerii, a bucuriei, a timpului, a credinţei, a sfinţilor, a iubirii, a Spovezii, a Euharistiei, a căsătoriei, a Paştelui etc. Cartea poate fi procurată de la Librăria „Sf. Iosif” a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

Fiecare dintre noi, în mod inevitabil, poartă în spate o istorie rănită, însă putem să ne ridicăm din nou şi să mergem mai departe. Evanghelia ne anunţă o veste bună: viaţa poate reîncepe, putem să ne naştem din nou. Chiar dacă am experimentat drama, moartea, suferinţa, aceste evenimente nu pot avea ultimul cuvânt. Noi suntem făcuţi pentru a trăi! Ceea ce contează este să nu rămânem nemișcați și să știm că un drum nou este mereu posibil.

Autorul cărții, pr. Gaetano Piccolo, propune un parcurs foarte actual de „renaștere” în nouă pași: un itinerar spiritual pentru a relua în mâini propria viață, chiar și atunci când suntem răniți și lipsiți de speranță.

Statuie Inima lui Isus, fibră de sticlă/polirășină.

Lumânarea de Paște cu Miel este un decor unic și subtil care se va potrivi perfect în decorul mesei de Paște.

Lumânarea, plină de delicatețe, este înconjurată de un fermecător miel de ipsos – simbol al învierii pascale.Întregul lucru este așezat pe un disc de mesteacăn natural, care conferă întregului un caracter rustic, de primăvară.

Două dimensiuni disponibile: 16x6 cm - 70 lei, 17x8 cm - 80 lei

Lumânare din ceară

Cruciuliță de argint. Greutate 4.2 grame.

Ornatul este realizat din țesătură de înaltă calitate, decorată cu broderie cu simbolul euharistic, realizată cu fire de aur și visiniu, care înfățișează Mielul lui Dumnezeu. În plus, marginile ornatului sunt finisate cu ornamente din satin, auriu, care se potrivesc perfect cu Mielul lui Dumnezeu brodat.

Ornatul este disponibil în culoarea ecru.

Stola interioară, care face parte din setul liturgic, este o completare perfectă a veșmântului liturgic. Lungimea ornatului este de 135 cm.

Ornatul este decorat suplimentar cu broderie realizată cu fire de aur, care îl înfățișează pe Mielul lui Dumnezeu.

Trusă cu un vas pentru ulei sfânt, aluminiu. Dimensiune husă 6.5 x 6 cm, dimensiunile vasului diametru 5 cm,  h 4 cm. 

Icoană canvas. Trei dimensiuni disponibile.

Rozariu parfumat în cutiuță, biluțe lemn

Iconiță Sf. Nicolae - 10 buc/set

Cruce de birou, metal

Statuetă Iuda Tadeu, polirășină.

Icoană argintată Sf. Familie, inimă

Icoană de perete Cina cea de taină cu folie de argint.

Icoană de perete Sf. Familie.

Icoană de perete Sf. Familie sau Maria cu Pruncul cu folie de argint

Icoană argintată Sf. Familie, color